Ninge... cu fulgi mari..ca in povestile pe care mi le spunea bunicul la caldura unei sobe vechi...Sarbatorile au trecut...dar magia lor inca nu s-a stins...Cat va dura? Poate pentru unii magia aceasta nu se stinge...poate pentru altii da...poate unii nici nu ajung sa o simta...
De ce? Poate pentru ca viata nu este chiar asa cum ne dorim uneori... poate pentru ca speram mereu,an dupa an la acel Mos Craciun care nu mai vine chiar daca am fost cuminti si buni...
E trist...trist dar adevarat...
Pentru noi toti sarbatorile ar trebui sa fie numai bucurie si implinire dar totusi, totusi nu este asa ...pentru toti...
Nu pot,si sincer nici nu vreau sa mi imaginez cati parinti nu au avut ce sa puna sub brad copiilor iubiti,copiilor pentru care traiesc si pentru care ar face orice,dar totusi nu au putut mai mult, cati batrani uitati de familii isi duc ultimele clipe dupa o viata de zbucium si munca in niste azile uitate de lume, sunt uitati de proprii copii pentru care s-au zbatut si chinuit.
Ne plangem ca ne merge prost, ca nimic nu ne iese cum ne doream, pentru cateva minute stam suparati, intr o depresie seaca dar nu ne amintim atunci, pe moment cat de rai suntem uneori, cum gandim sau cum procedam uneori, si mai aveam nerusinarea sa ne prefacem ca suntem buni, ca n am facut nimic...
In viata asta..suntem ca niste fulgi de nea... ne nastem...ne zbatem in bataia si in valurile vietii, dupa care cadem si ne topim, fara ca cineva sa si mai aminteasca de noi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu