miercuri, 6 ianuarie 2010

Suflet apasator...



Nu stiu daca ai simtit vreodata o apasare pe suflet... asta simt eu acum..dar inca nu stiu de la ce se trage... de la sentimentul de singuratete, de la ideea ca nimic nu-mi iese bine, poate de la faptul ca tot ce visez si ce imi propun se naruie ca printr-o sclipire...
De ce de cate ori zic ca sunt fericita si ca totul imi iese si imi merge bine mai se intampla ceva.?
De la un timp imi este pur si simplu frica sa mai zic "ce bine imi merge" , "totul imi iese asa cum vreau" , "ce fericita sunt!"...
Imi simt inima grea..simt cum ceva greu ma apasa, simt cum ceva nu ma lasa sa ma ridic si sa merg mai departe.
Si ma intreb de ce?
Ma simt ca un copil ce nu poate sa ajunga sa si ia ciocolata dupa masa, dar totusi incearca si tot incearca, poate doar ramanand cu speranta ca va ajunge la ea..
Asa si eu ...zi dupa zi sper la ceva mai bun, ca toti oamenii , in fiecare dimineata sper ca va urma o zi mai buna...
Stiti partea cu "gandeste pozitiv"?
Pentru mine este cea mai mare aberatie posibila pe care am auzit-o... am incercat si eu ...poate chiar de cateva ori... Rezultatul? Zero ...Degeaba...nu s a schimbat nimic...
Cum poti sa gandesti pozitiv cand ai parte numai de necazuri si lucruri rele? Poate doar sa devii indiferent ..dar n ai cum... cel putin pe mine ma afecteaza si un caine shiop pe care il vad pe strada...
Ramanem doar cu speranta la ceva mai bun...

duminică, 3 ianuarie 2010

Fulgi de nea...

Ninge... cu fulgi mari..ca in povestile pe care mi le spunea bunicul la caldura unei sobe vechi...Sarbatorile au trecut...dar magia lor inca nu s-a stins...Cat va dura? Poate pentru unii magia aceasta nu se stinge...poate pentru altii da...poate unii nici nu ajung sa o simta...

De ce? Poate pentru ca viata nu este chiar asa cum ne dorim uneori... poate pentru ca speram mereu,an dupa an la acel Mos Craciun care nu mai vine chiar daca am fost cuminti si buni...
E trist...trist dar adevarat...
Pentru noi toti sarbatorile ar trebui sa fie numai bucurie si implinire dar totusi, totusi nu este asa ...pentru toti...
Nu pot,si sincer nici nu vreau sa mi imaginez cati parinti nu au avut ce sa puna sub brad copiilor iubiti,copiilor pentru care traiesc si pentru care ar face orice,dar totusi nu au putut mai mult, cati batrani uitati de familii isi duc ultimele clipe dupa o viata de zbucium si munca in niste azile uitate de lume, sunt uitati de proprii copii pentru care s-au zbatut si chinuit.
Ne plangem ca ne merge prost, ca nimic nu ne iese cum ne doream, pentru cateva minute stam suparati, intr o depresie seaca dar nu ne amintim atunci, pe moment cat de rai suntem uneori, cum gandim sau cum procedam uneori, si mai aveam nerusinarea sa ne prefacem ca suntem buni, ca n am facut nimic...
In viata asta..suntem ca niste fulgi de nea... ne nastem...ne zbatem in bataia si in valurile vietii, dupa care cadem si ne topim, fara ca cineva sa si mai aminteasca de noi...

Cuvintee...

Fiind primul meu blog... m am decis sa l numesc "Cuvinte"...Pentru ca aici voi lasa toate cuvintele ce mi apasa uneori sufletul... momentan nu sunt intr o pasa prea buna... dar venirea noului an imi transmite o energie pozitiva aparte...